De ce amânăm ceea ce contează? Dr. Magda Doca, medic primar psihiatru, explică de ce procrastinăm și cum rupem cercul vicios.
De câte ori v-ați spus „încep de mâine”, doar pentru a constata că și ziua următoare a trecut fără să faceți acel lucru important? Fie că este vorba despre un proiect important, despre un control medical amânat sau despre un simplu apel telefonic pe care îl tot evitați, majoritatea dintre noi ne-am confruntat, la un moment dat, cu tendința de a lăsa lucrurile pe mai târziu.
Ca medic psihiatru, întâlnesc frecvent pacienți care se învinovățesc pentru acest comportament și ajung să se considere leneși sau lipsiți de voință. În realitate, procrastinarea este un fenomen mult mai complex și are legătură cu modul în care creierul nostru gestionează stresul, emoțiile și senzația de disconfort.
Procrastinarea nu este lene, ci o formă de evitare
Una dintre cele mai răspândite idei greșite este aceea că oamenii care procrastinează sunt pur și simplu leneși. Din experiența mea clinică, lucrurile stau diferit. În spatele amânării se ascund, adesea, teama de eșec, perfecționismul, anxietatea sau senzația că sarcina este prea mare și prea dificil de gestionat.
Îmi amintesc de o pacientă tânără care își dorea foarte mult să obțină o promovare. Cu toate acestea, amâna constant finalizarea unui proiect important. Nu era lipsită de ambiție și nici nepăsătoare. În realitate, îi era teamă că rezultatul nu va fi suficient de bun. În mintea ei, „mai târziu” părea o variantă mai sigură decât riscul de a greși.
Creierul uman caută, în mod natural, să evite disconfortul și să aleagă recompensa imediată. De aceea, câteva minute petrecute pe telefon sau pe rețelele sociale devin, de multe ori, mai atractive decât o activitate care presupune efort și concentrare.
Ce se întâmplă în creier atunci când amânăm
Din punct de vedere psihiatric, procrastinarea este strâns legată de reglarea emoțională. Nu amânăm pentru că nu știm ce avem de făcut, ci pentru că nu ne simțim confortabil în raport cu acea sarcină.
Anxietatea, stresul, perfecționismul excesiv și chiar epuizarea psihică pot transforma o activitate obișnuită într-o sursă de tensiune. În acel moment, creierul caută o modalitate rapidă de a reduce disconfortul.
Paradoxal, amânarea oferă o senzație temporară de ușurare. Problema este că această stare este urmată de vinovăție, stres și presiunea termenelor-limită. Astfel se formează un cerc vicios care se repetă și care, în timp, poate afecta performanța profesională, relațiile și starea de bine.
Când procrastinarea poate ascunde o problemă de sănătate mintală
Există situații în care procrastinarea nu este doar un obicei, ci poate reprezenta un semnal de alarmă.
În practica psihiatrică, observăm frecvent acest comportament la persoanele care se confruntă cu:
- tulburări de anxietate;
- depresie;
- sindrom de burnout;
- tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) la adulți;
- perfecționism excesiv și stimă de sine scăzută.
De exemplu, o persoană care suferă de depresie nu amână pentru că nu îi pasă, ci pentru că energia psihică și capacitatea de concentrare sunt profund afectate. În cazul anxietății, teama de a greși poate deveni atât de intensă încât persoana preferă să evite complet sarcina.
Atunci când amânarea devine constantă și începe să afecteze viața profesională, relațiile sau starea emoțională, este important să cerem ajutor specializat.
Există persoane mai predispuse la procrastinare?
Ca medic psihiatru, observ că anumite trăsături de personalitate și anumite tulburări psihice pot favoriza amânarea cronică. Perfecționiștii, persoanele anxioase și cei care își impun standarde foarte ridicate sunt adesea mai vulnerabili în fața procrastinării.
De asemenea, dificultățile de organizare și de concentrare întâlnite în ADHD-ul la adulți, precum și epuizarea asociată sindromului de burnout sau depresiei, pot transforma sarcinile obișnuite în provocări aparent imposibil de depășit.
Există însă și persoane care caută în mod constant stimulare și recompense imediate. Pentru acestea, activitățile repetitive, birocratice sau care necesită efort susținut pot fi amânate mai frecvent.
Este important să înțelegem că nu toți oamenii procrastinează din aceleași motive. Pentru unii este vorba despre teama de eșec, pentru alții despre perfecționism, iar pentru alții despre o problemă de sănătate mintală care necesită evaluare și tratament. Tocmai de aceea, soluțiile nu sunt universale și trebuie adaptate cauzei aflate la baza acestui comportament.
Cum putem ieși din cercul vicios al amânării
Le spun adesea pacienților mei că motivația apare, de cele mai multe ori, după ce facem primul pas, nu înainte.
Dacă aveți de redactat un raport, nu vă propuneți să îl terminați într-o singură zi. Deschideți documentul și scrieți primele două rânduri. Dacă trebuie să începeți un program de exerciții fizice, începeți cu zece minute de mers pe jos. Creierul percepe mai ușor sarcinile mici și concrete.
De asemenea, este important să renunțăm la perfecționism. Perfecțiunea este unul dintre cei mai mari aliați ai procrastinării. Uneori, „suficient de bine” este mai valoros decât „perfect, dar niciodată finalizat”.
Regula celor cinci minute: de ce începutul este mai important decât perfecțiunea
În cabinet, le explic adesea pacienților că cel mai dificil moment nu este desfășurarea activității în sine, ci începutul ei. Creierul percepe sarcinile mari ca fiind consumatoare de energie și tinde să le evite.
Din acest motiv, recomand frecvent ceea ce specialiștii numesc „regula celor cinci minute”. Dacă trebuie să scrieți un raport, spuneți-vă că veți lucra doar cinci minute. Dacă aveți de făcut mișcare, începeți cu o scurtă plimbare.
De cele mai multe ori, după depășirea acestui prag inițial, apare și motivația de a continua. Nu trebuie să facem totul perfect de la început. Este suficient să facem primul pas.
Procrastinarea în era digitală: de ce telefonul devine cel mai mare aliat al amânării
Trăim într-o perioadă în care atenția noastră este solicitată permanent. O notificare, un mesaj sau un videoclip scurt ne oferă o recompensă instantanee, iar creierul preferă această satisfacție imediată în locul unor beneficii care vor apărea peste zile sau săptămâni.
Nu de puține ori, pacienții îmi spun: „Am vrut doar să verific ceva pe telefon și, fără să-mi dau seama, a trecut o oră”.
Acest fenomen nu este întâmplător. Platformele digitale sunt concepute pentru a ne menține atenția captată cât mai mult timp.
Din acest motiv, atunci când avem de realizat o activitate importantă, este util să eliminăm, pe cât posibil, factorii care ne distrag atenția. Uneori, simplul gest de a lăsa telefonul în altă cameră sau de a dezactiva notificările poate face diferența.
Când este momentul să cerem ajutor de specialitate?
Ca medic psihiatru, consider că este important să facem diferența între amânarea ocazională, pe care o experimentăm cu toții, și procrastinarea care începe să ne afecteze semnificativ viața.
Dacă observați că, de luni sau chiar ani, amânați constant activități importante, dacă vă confruntați cu anxietate, lipsă de energie, dificultăți de concentrare sau sentimente persistente de vinovăție, este posibil ca în spatele acestui comportament să existe o problemă care merită evaluată.
Uneori, procrastinarea poate însoți depresia, tulburările de anxietate, sindromul de burnout sau ADHD-ul la adulți. În astfel de situații, nu este vorba despre lipsă de voință, ci despre un mecanism complex care poate fi înțeles și tratat cu ajutorul unui specialist.
Solicitarea ajutorului de specialitate nu reprezintă un semn de slăbiciune, ci un act de responsabilitate și de grijă față de propria sănătate mintală.
Programări: 0743 078 463
Dr. Magda Doca
Medic primar psihiatru
Certificare clinică internațională în Stimulare Magnetică Transcraniană (TMS) – The Academy of Brain Stimulation