Te enervezi din lucruri mărunte și nu înțelegi de ce? Dr. Magda Doca explică de ce apare iritabilitatea, ce se poate întâmpla în creier și când este indicată evaluarea de specialitate.
Dr. Magda Doca, medic primar psihiatru
„Doamna doctor, eu nu eram așa.”
Este o propoziție pe care o aud uneori în cabinet și care spune foarte mult.
Omul din fața mea îmi povestește că, în ultima vreme, se enervează din lucruri care înainte nici nu contau. În trafic, claxonează. La serviciu, o întrebare banală îl irită. Acasă, cei dragi simt că trebuie să vorbească „cu grijă” cu el.
Apoi, furia trece și apare întrebarea:
„Ce se întâmplă cu mine?”
În astfel de situații, nu mă interesează doar ce a declanșat ultima izbucnire. Întreb mai degrabă:
„Ce s-a schimbat de când ați început să nu vă mai recunoașteți?”
Pentru că „mă enervez din orice” nu este un diagnostic.
Dar poate fi un semnal.
Iritabilitatea poate apărea în perioade de stres și epuizare, când dormim prost, dar și în anxietate sau depresie. Uneori, poate însoți anumite tulburări de dispoziție sau poate avea cauze medicale.
Important este să înțelegem ce se află în spatele ei.
De ce ajungem să reacționăm atât de puternic?
Creierul nostru reglează permanent răspunsul la ceea ce se întâmplă în jur. Unele circuite detectează rapid pericolul, frustrarea sau amenințarea, în timp ce altele ne ajută să evaluăm situația, să ne controlăm impulsurile și să alegem cum răspundem.
În acest echilibru sunt implicate, printre altele, amigdala, importantă în procesarea emoțională, și cortexul prefrontal, implicat în reglarea emoțiilor, controlul impulsurilor și luarea deciziilor.
Când suntem odihniți și echilibrați, aceste sisteme lucrează împreună mai eficient. În perioade de stres intens sau prelungit și, mai ales, atunci când dormim insuficient, reglarea emoțională poate deveni mai dificilă.
Pe scurt, „filtrul” dintre ceea ce simțim și felul în care reacționăm poate deveni mai puțin eficient.
De aceea, o întârziere poate părea doar o întârziere într-o zi și ceva insuportabil în alta.
Nu înseamnă că „s-a stricat” ceva în creier și nici că există automat o boală psihică. Înseamnă că starea creierului și a organismului influențează intensitatea cu care reacționăm la ceea ce ni se întâmplă.
Când lucrurile mici devin greu de suportat
Cu toții ne enervăm. Furia este o emoție normală.
Iritabilitatea este puțin diferită.
Parcă se scurtează distanța dintre „mă deranjează” și „nu mai suport”.
Un zgomot, o întârziere, o întrebare repetată sau un mesaj venit într-un moment nepotrivit devin greu de tolerat. Poate nu țipi și nu devii agresiv, dar răspunzi mai tăios, îți pierzi repede răbdarea sau simți tot mai des nevoia să fii lăsat în pace.
Uneori, credem că problema este colegul, traficul sau familia. Dar acel moment poate fi doar ultima picătură.
Poate că dormi prost de câteva săptămâni. Ai prea multe responsabilități. Ești permanent în tensiune. Te trezești dimineața deja obosit.
În această stare, toleranța la frustrare poate scădea considerabil.
Somnul contează mai mult decât credem
Somnul insuficient nu ne face doar obosiți. Poate afecta și circuitele implicate în reglarea emoțională, crescând reactivitatea la stimuli negativi.
Și se poate forma un cerc:
Stres, somn prost, iritabilitate, conflicte și mai mult stres.
De aceea, atunci când cineva îmi spune „Nu mai am răbdare cu nimeni”, una dintre întrebările mele este foarte simplă:
„Dar cum dormi ?”
Uneori, nu este suficient să ne spunem „Trebuie să mă controlez”. Trebuie să vedem și ce ne-a redus atât de mult toleranța.
Uneori, în spatele nervozității se află anxietatea sau depresia.
„Eu nu sunt anxios. Eu sunt nervos.”
Și totuși, uneori, în spatele iritabilității există multă anxietate.
Mintea nu se oprește. Corpul rămâne tensionat. Somnul nu mai este odihnitor. Iar o întrebare banală poate primi un răspuns mult mai tăios decât altădată.
Iritabilitatea poate apărea și în depresie.
Depresia nu înseamnă întotdeauna doar tristețe. Uneori, omul nu spune „Sunt trist”, ci:
„Nu mai am chef de nimic și mă deranjează toată lumea.”
De aceea, ne uităm și la alte schimbări: mai există plăcere? Energie? Dorința de a-i vedea pe ceilalți? Cum sunt somnul, concentrarea și pofta de mâncare? Au apărut sentimente de vinovăție, inutilitate sau lipsă de speranță?
Iritabilitatea singură nu înseamnă depresie sau anxietate. Dar, atunci când apare împreună cu alte simptome, merită să înțelegem tabloul complet.
„Mă enervez repede.” Înseamnă că am tulburare bipolară?
Nu.
Faptul că te enervezi ușor sau că ai zile mai bune și zile mai proaste nu înseamnă că ai tulburare bipolară.
În tulburarea bipolară vorbim despre episoade distincte, cu modificări importante ale dispoziției, energiei și activității. Iritabilitatea poate apărea într-un episod maniacal sau hipomaniacal, dar nu apare singură.
Pot exista și o nevoie mult mai redusă de somn, fără oboseala obișnuită, o energie neobișnuit de mare, o activitate crescută, vorbire accelerată, gânduri care se succed foarte repede sau comportamente impulsive și riscante.
Diagnosticul nu se pune pe baza unui singur simptom sau a unei liste găsite pe internet.
Nu orice iritabilitate are o cauză psihologică.
Dacă o persoană devine brusc mult mai iritabilă decât era înainte, nu presupunem automat că explicația este psihologică sau psihiatrică.
În funcție de situație, pot exista cauze medicale, modificări hormonale, durere persistentă, efecte ale unor medicamente sau efecte asociate consumului ori întreruperii consumului anumitor substanțe.
De aceea, în cabinet nu întrebăm doar „De ce vă enervați?”, ci încercăm să reconstruim tabloul:
Când a început? Ce altceva s-a schimbat?
Cum se tratează iritabilitatea?
Nu tratăm „nervozitatea” în sine fără să știm de unde vine.
Dacă problema este alimentată de lipsa somnului și de suprasolicitare, intervenția va arăta într-un fel. Dacă în spate există anxietate sau depresie, abordarea va fi alta. Iar dacă suspectăm o cauză medicală, aceasta trebuie investigată.
În funcție de situație, tratamentul poate include psihoterapie, intervenții asupra somnului și stilului de viață, tratament medicamentos, atunci când este indicat, sau o combinație a acestora.
Scopul nu este doar să devenim „mai puțin nervoși”, ci să tratăm problema care întreține iritabilitatea.
Unde poate interveni TMS?
Pentru anumite persoane, există și opțiuni moderne de neuromodulare, precum stimularea magnetică transcraniană (TMS).
TMS este o metodă non-invazivă, care folosește impulsuri magnetice pentru a stimula anumite regiuni ale cortexului cerebral implicate în circuitele care reglează dispoziția.
Este important însă să facem diferența: TMS nu este un tratament pentru simplul fapt că o persoană „se enervează din orice”.
Poate fi o opțiune terapeutică atunci când, în urma evaluării psihiatrice, este identificată o afecțiune pentru care TMS este indicată, cum este, în anumite situații, depresia majoră.
Nu presupune intervenție chirurgicală și nu necesită anestezie. Indicația se stabilește individual, după evaluarea pacientului, ținând cont de istoricul bolii, tratamentele anterioare și eventualele contraindicații.
Cu alte cuvinte, nu alegem tratamentul pornind de la simptomul „sunt iritabil”, ci de la cauza lui.
Când ar trebui să îți pui semne de întrebare?
Nu există un număr de izbucniri după care să putem spune că există o problemă.
Mai importante sunt câteva întrebări:
Este diferit față de cum erai înainte?
„De două luni, parcă nu mă mai recunosc” spune mai mult decât faptul că ai avut o zi proastă.
Persistă?
Una este să fii iritabil câteva zile într-o perioadă dificilă și alta este ca aproape orice să te deranjeze timp de săptămâni sau luni.
S-a schimbat și altceva?
Somnul, energia, pofta de mâncare, concentrarea, plăcerea, nivelul de anxietate?
Îți afectează viața?
Au apărut certuri, tensiuni în cuplu, probleme la serviciu sau oameni apropiați care îți spun că nu mai pot vorbi cu tine ca înainte?
Dacă răspunsul este da, merită să afli ce se întâmplă.
Când merită să discuți cu un medic psihiatru?
Nu trebuie să aștepți până când situația scapă complet de sub control.
O consultație poate fi utilă dacă iritabilitatea persistă, se intensifică, este foarte diferită de felul tău obișnuit de a fi sau începe să îți afecteze relațiile, somnul ori activitatea profesională.
La fel, merită o evaluare dacă apar și anxietate persistentă, pierderea interesului sau a plăcerii, modificări importante ale somnului și energiei ori schimbări neobișnuite ale comportamentului.
Dacă apar gânduri de auto-vătămare sau suicid, comportamente periculoase ori agitație severă, este necesară o evaluare medicală urgentă.
„Eu nu eram așa”
Dacă lucrurile peste care înainte treceai ușor au început să te afecteze foarte mult, încearcă să nu te oprești la:
„Trebuie să mă controlez.”
Poate că întrebarea mai importantă este:
„Ce s-a schimbat în mine și de ce?”
Iritabilitatea nu spune, de una singură, cine ești și nici ce diagnostic ai.
Dar poate spune că ceva s-a schimbat și merită înțeles.
Uneori, aceasta este conversația de la care începe drumul spre a putea spune din nou:
„Acum mă recunosc.”
Cu grijă pentru sănătatea dumneavoastră,
Dr. Magda Doca
medic primar psihiatru
Certificare clinică internațională în Stimulare Magnetică Transcraniană (TMS) – The Academy of Brain Stimulation.
Dacă simțiți că este momentul pentru o evaluare de specialitate, vă așteptăm la PSIHIMED DOCA.
Galați
Dr. Magda Doca – medic primar psihiatru
Programări: 0743 078 463
Tecuci
Dr. Magda Doca – medic primar psihiatru
Dr. Vlad Bandac – medic specialist psihiatru
Programări: 0759 753 243