Află ce se întâmplă în creierul unei persoane cu schizofrenie, care sunt simptomele, factorii de risc și cum poate ajuta evaluarea psihiatrică de specialitate.
Dr. Magda Doca, medic primar psihiatru
„Doamna doctor, eu chiar aud vocea. De ce nu mă crede nimeni?”
Imaginați-vă că sunteți singuri acasă. Este liniște. Și, dintr-odată, auziți pe cineva vorbind. Poate vă strigă pe nume. Poate vă critică. Poate vă spune că sunteți în pericol.
Vă întoarceți, dar nu este nimeni acolo.
Pentru cei din jur, în cameră este liniște. Pentru dumneavoastră, vocea continuă.
Acum imaginați-vă că încercați să le explicați celor dragi ce se întâmplă, iar ei vă răspund:
„Nu mai inventa! Nu auzi nimic!”
Cum v-ați simți? Speriat? Singur? Neînțeles?
Pentru unele persoane cu schizofrenie, aceasta poate fi o parte a realității de zi cu zi.
Schizofrenia este una dintre cele mai neînțelese afecțiuni psihiatrice. Mulți oameni o asociază cu pierderea controlului, cu agresivitatea sau cu ideea că persoana ar avea două personalități.
Dar schizofrenia nu înseamnă personalitate dublă. Și nici nu transformă automat un om într-o persoană periculoasă.
Este o afecțiune complexă, care poate modifica felul în care creierul interpretează realitatea, organizează gândurile și răspunde la ceea ce se întâmplă în jur.
Iar în spatele diagnosticului se află întotdeauna un om. Uneori, un om foarte speriat, care nu înțelege de ce lumea lui a început să se schimbe.
Cum poate cineva să audă o voce care nu există în cameră?
Creierul nostru nu doar primește informații. Le interpretează permanent, încercând să distingă între ceea ce vine din exterior și ceea ce se petrece în propria minte.
În schizofrenie, unele dintre procesele implicate în percepție și interpretarea realității pot fi perturbate.
Astfel, o persoană poate auzi voci în absența unei surse sonore externe. Aceste experiențe se numesc halucinații auditive.
Vocile pot fi cunoscute sau necunoscute. Uneori, comentează ceea ce face persoana. Alteori, o critică, o amenință sau îi dau comenzi.
Dar nu toate persoanele cu schizofrenie aud voci și nu toate vocile au un conținut amenințător.
Important este să înțelegem că pacientul nu inventează neapărat ceea ce povestește.
Pentru el, experiența poate fi la fel de convingătoare ca o conversație obișnuită.
De aceea, atunci când cineva spune „Aud o voce”, simplul răspuns „Nu este adevărat” nu îl ajută întotdeauna.
Suferința lui este reală, chiar dacă vocea nu are o sursă externă.
Ce se întâmplă în creier?
Cercetările arată că schizofrenia implică modificări complexe ale funcționării unor rețele cerebrale responsabile de percepție, atenție, memorie și interpretarea informațiilor.
Un rol important îl are dopamina, un neurotransmițător implicat, printre altele, în motivație și în atribuirea semnificației evenimentelor.
În anumite circuite cerebrale, perturbările semnalizării dopaminergice pot contribui la apariția simptomelor psihotice.
De exemplu, o privire întâmplătoare pe stradă poate părea încărcată de un mesaj ascuns. O conversație banală poate fi interpretată ca fiind despre propria persoană.
Dar schizofrenia nu este provocată pur și simplu de „prea multă dopamină”.
Sunt implicate și alte mecanisme, inclusiv cele legate de glutamat, conectivitatea cerebrală și neurodezvoltare.
Nu există o singură cauză și nici o singură regiune a creierului responsabilă pentru această boală.
„Mamă, de ce nu mă crezi?” Când familia nu mai înțelege ce se întâmplă.
Gândiți-vă la o mamă care observă că fiul ei s-a schimbat.
Înainte ieșea cu prietenii, povestea ce făcuse la facultate și avea planuri de viitor.
Acum stă tot mai mult singur. Pare neliniștit. Uneori, se uită suspicios spre fereastră.
Într-o seară, îi spune:
„Mamă, vecinii mă urmăresc. Știu tot ce fac.”
Mama încearcă să-l liniștească:
„Nu te urmărește nimeni. De ce spui asemenea lucruri?”
Dar el devine și mai speriat.
„Nici tu nu mă crezi!”
Este un exemplu care ilustrează cât de dureroasă poate deveni distanța dintre ceea ce trăiește pacientul și ceea ce înțelege familia.
În schizofrenie pot apărea idei delirante: convingeri foarte puternice, care nu corespund realității și care persistă în ciuda dovezilor contrare.
Pentru persoana afectată, pericolul poate părea cât se poate de real.
Nu orice suspiciune este delir și nu orice comportament neobișnuit înseamnă schizofrenie. Diagnosticul necesită întotdeauna o evaluare de specialitate.
Dar atunci când aceste manifestări apar, familia are nevoie să înțeleagă că nu este vorba despre o simplă încăpățânare.
Când omul pe care îl știai începe să se retragă.
Există și o altă față a schizofreniei, despre care se vorbește mai puțin.
Uneori, pacientul nu aude voci și nu vorbește despre persoane care îl urmăresc.
Pur și simplu, începe să se retragă.
Nu mai are inițiativă. Nu mai caută compania prietenilor. Îi este greu să se organizeze, să înceapă o activitate sau să ducă la capăt lucruri care înainte păreau simple.
Cei apropiați pot spune:
„Nu mai vrea să facă nimic.”
„Nu-l mai interesează nimeni.”
„Parcă nu mai este omul pe care îl știam.”
În psihiatrie, unele dintre aceste manifestări sunt numite simptome negative. Ele pot include diminuarea motivației, a expresivității emoționale și a interesului pentru activități.
Pot exista și dificultăți de atenție, memorie sau planificare.
Aceste schimbări nu trebuie confundate automat cu lenea sau lipsa de voință.
Totuși, simptome asemănătoare pot apărea și în depresie, ca efecte adverse ale unor medicamente sau din alte cauze.
De aceea, este important să înțelegem ce se află în spatele lor.
Schizofrenia apare brusc? Și cine este de vină?
Uneori, manifestările psihotice apar relativ repede. Alteori, schimbările se instalează treptat, în luni sau chiar ani.
Boala debutează frecvent spre sfârșitul adolescenței sau la începutul vieții adulte.
Familia poate observa retragere socială, dificultăți la școală sau la serviciu, modificări ale somnului ori comportamente neobișnuite.
Aceste semne nu înseamnă automat schizofrenie. Pot avea numeroase alte explicații.
În ceea ce privește cauzele, cercetările indică o combinație de vulnerabilități genetice, factori legați de dezvoltarea creierului și influențe de mediu.
Consumul frecvent de canabis, mai ales al produselor cu un conținut ridicat de THC, este asociat cu un risc mai mare de apariție a tulburărilor psihotice.
Dar nu există un singur factor care să explice toate cazurile.
Și vreau să subliniez ceva important: schizofrenia nu apare pentru că părinții nu și-au educat bine copilul sau pentru că persoana afectată nu este suficient de puternică.
Nu ajută să căutăm vinovați. Ajută să căutăm explicații și soluții.
„Dacă aud voci, înseamnă că am schizofrenie?”
Nu.
Halucinațiile pot apărea și în alte afecțiuni psihiatrice, în anumite boli neurologice, în contexte medicale sau în legătură cu consumul unor substanțe.
Unele experiențe perceptive neobișnuite pot apărea și la adormire sau la trezire.
Diagnosticul de schizofrenie nu se stabilește pe baza unui singur simptom.
În cabinet, evaluăm manifestările, durata și evoluția lor, impactul asupra vieții și eventualele cauze alternative.
Nu exista o analiza de sânge sau o investigatie imagistica care sa confirme singura schizophrenia.
Diagnosticul este clinic și presupune o evaluare atentă.
Se poate trata schizofrenia?
Da. Și este important ca oamenii să știe acest lucru.
Schizofrenia poate avea o evoluție diferită de la o persoană la alta, dar există tratamente care pot reduce simptomele și pot îmbunătăți semnificativ funcționarea și calitatea vieții.
Medicamentele antipsihotice reprezintă o componentă esențială a tratamentului. Ele pot diminua halucinațiile, ideile delirante și alte manifestări psihotice.
Alegerea tratamentului se face individual, în funcție de simptome, răspunsul anterior și posibilele reacții adverse.
În anumite situații, sunt necesare ajustări ale medicației sau tratamente specifice pentru formele rezistente.
Dar tratamentul nu înseamnă doar medicamente.
Psihoterapia adaptată, intervențiile familiale, reabilitarea psihosocială și sprijinul pentru revenirea la activitățile obișnuite sunt, de asemenea, importante.
Uneori, un progres înseamnă reducerea vocilor. Alteori, înseamnă că persoana reușește să iasă din casă, să-și reia studiile sau să petreacă din nou timp cu familia.
Recuperarea nu arată la fel pentru toată lumea.
Poate ajuta stimularea magnetică transcraniană (TMS) în schizofrenie?
Imaginați-vă cum este să auziți zi de zi voci pe care ceilalți nu le aud. Să încercați să le ignorați, dar ele să continue să vă vorbească, să vă critice sau să vă tulbure liniștea.
Pentru unele persoane cu schizofrenie, aceste experiențe pot persista chiar și atunci când urmează tratamentul medicamentos.
În astfel de situații, cercetările explorează și alte posibilități terapeutice, printre care Stimularea Magnetică Transcraniană (TMS).
Este o metodă non-invazivă care utilizează impulsuri magnetice pentru a influența activitatea anumitor regiuni ale creierului, fără intervenție chirurgicală sau anestezie.
Studiile au investigat utilizarea sa în special pentru halucinațiile auditive persistente și pentru unele simptome negative, precum lipsa motivației și reducerea inițiativei.
Ce poate face familia?
Poate că cel mai greu este să vezi că omul drag suferă și să nu știi cum să-l ajuți.
Să vrei să-l convingi că nu este urmărit. Că vocile nu vin de la vecini. Că nu există un pericol ascuns.
Dar confruntarea repetată poate accentua neîncrederea.
În astfel de situații, recomand o comunicare calmă, fără ridiculizare și fără confirmarea convingerilor delirante.
În loc de „Nu mai spune prostii!”, putem încerca:
„Văd că ceea ce trăiești te sperie. Eu nu percep același lucru, dar vreau să te ajut.”
Este o diferență importantă.
Nu confirmăm o convingere care nu corespunde realității, dar recunoaștem suferința omului.
Familia poate încuraja tratamentul, poate observa schimbările și poate participa, cu acordul pacientului, la procesul terapeutic.
Și familia are nevoie uneori de sprijin. Pentru că a avea grijă de cineva care trece printr-o asemenea experiență poate fi foarte solicitant.
Când trebuie să cerem ajutor?
Atunci când apar voci, convingeri neobișnuite persistente, dezorganizarea gândirii sau schimbări importante ale comportamentului și funcționării, este indicată evaluarea psihiatrică.
Nu trebuie să așteptăm ca situația să se agraveze.
În cazul unui prim episod psihotic, evaluarea cât mai rapidă este deosebit de importantă.
Dacă apar intenții de auto-vătămare, voci care îndeamnă la gesturi periculoase, agitație severă sau imposibilitatea persoanei de a se îngriji în siguranță, poate fi necesară intervenția medicală de urgență, inclusiv prin 112.
Dincolo de diagnostic, rămâne omul.
Mi-aș dori ca, atunci când auzim cuvântul „schizofrenie”, să nu ne gândim mai întâi la frică.
Să ne gândim la un tânăr care vrea să-și continue studiile. La o mamă care își dorește să-și vadă copilul liniștit. La un om care vrea să muncească, să iubească și să fie înțeles.
Schizofrenia poate schimba profund viața unei persoane. Dar nu îi anulează demnitatea, sentimentele sau dreptul la un viitor.
Unele persoane ajung la remisiune completă. Altele au nevoie de tratament și sprijin pe termen lung. Fiecare parcurs este diferit.
Iar uneori, primul pas spre ajutor nu începe cu o explicație complicată despre creier.
Începe cu răbdare. Cu o conversație. Cu cineva care nu pleacă atunci când îi este greu să înțeleagă.
Și cu câteva cuvinte simple:
„Nu aud ceea ce auzi tu. Dar te ascult. Și putem căuta împreună ajutor.”
Cu grijă pentru sănătatea dumneavoastră,
Dr. Magda Doca
Medic primar psihiatru
Certificare clinică internațională în Stimulare Magnetică Transcraniană (TMS) – The Academy of Brain Stimulation.
Dacă dumneavoastră sau cineva apropiat aveți nevoie de o evaluare psihiatrică, vă așteptăm la PSIHIMED DOCA :
Galați
Dr. Magda Doca – medic primar psihiatru
Programări: 0743 078 463
Tecuci
Dr. Magda Doca – medic primar psihiatru
Dr. Vlad Bandac – medic specialist psihiatru
Programări: 0759 753 243