Vă regăsiți în dificultăți de concentrare, uitare sau dezorganizare? Aflați cum se manifestă ADHD la adulți și când este recomandată evaluarea.
ADHD la adulți este frecvent diagnosticat târziu. Dr. Magda Doca explică simptomele, cauzele, diagnosticul și tratamentele disponibile.
„Doamna doctor, cred că este ceva în neregulă cu mine.”
O întreb, cu calm, ce o face să spună asta? Este una dintre replicile pe care le aud frecvent în cabinetele de psihiatrie PsihiMed Doca din Galați și Tecuci.
Și nu vine de la adolescenți sau copii. Vine de la oameni de 30, 40 sau chiar 50 de ani. Oameni care au o carieră, o familie și multe responsabilități. Din exterior par că se descurcă foarte bine. În interior însă, duc o luptă pe care puțini o văd.
În fiecare dimineață își promit că vor fi mai organizați. Își notează liste, își pun alarme pe telefon, încep cu entuziasm proiecte noi, iar după câteva zile se întreabă din nou de ce au uitat o întâlnire, de ce au amânat o sarcină importantă sau de ce lucrurile care par atât de simple pentru ceilalți sunt atât de dificile pentru ei.
Ca medic primar psihiatru, simt nevoia să le spun un lucru pe care mulți îl aud pentru prima dată:
Nu este întotdeauna vina dumneavoastră.
În spatele acestor dificultăți se poate ascunde ADHD la adulți, o tulburare de neurodezvoltare care începe în copilărie, dar care, de multe ori, este recunoscută abia la maturitate.
Acesta este motivul pentru care am scris acest articol. Nu doar pentru a explica ce este ADHD-ul, ci pentru ca, poate, citindu-l, să vă regăsiți în aceste rânduri și să înțelegeți că, uneori, ceea ce părea un defect are, de fapt, o explicație medicală și, mai ales, soluții.
Ce este ADHD la adulți și cum se manifestă?
Îmi amintesc de un pacient care, în timpul unei consultații, mi-a spus zâmbind:
„Doamna doctor, dacă mă întrebați despre un proiect care mă pasionează, pot să vorbesc ore întregi. Dacă mă întrebați unde mi-am pus cheile acum cinci minute… nu am nici cea mai mică idee.”
Această frază descrie foarte bine unul dintre paradoxurile ADHD-ului.
Mulți oameni cred că persoanele cu ADHD nu se pot concentra deloc. În realitate, ele pot avea perioade de concentrare intensă, uneori chiar impresionantă, atunci când activitatea le captează interesul. Dificultatea apare atunci când trebuie să își controleze atenția și să o îndrepte spre activități mai puțin atractive, dar necesare.
ADHD nu înseamnă lipsă de inteligență și nici lipsă de ambiție. Înseamnă că anumite mecanisme ale creierului, implicate în organizare, planificare și controlul impulsurilor, funcționează diferit.
În cabinet, simptomele despre care aud cel mai des sunt:
- dificultăți de concentrare;
- senzația că mintea este permanent ocupată;
- uitarea frecventă a întâlnirilor sau a obiectelor personale;
- tendința de a începe multe proiecte fără a le finaliza;
- dificultăți în organizarea timpului;
- impulsivitate în decizii sau conversații;
- neliniște interioară;
- procrastinare;
- schimbări frecvente ale intereselor;
- oboseală psihică provocată de efortul constant de a compensa aceste dificultăți.
Un aspect pe care îl observ frecvent este că mulți adulți cu ADHD au devenit experți în a ascunde simptomele. Muncesc de două ori mai mult decât ceilalți pentru a obține același rezultat, iar acest efort continuu poate duce, în timp, la epuizare.
Cauze și factori de risc pentru apariția tulburării de deficit de atenție la adulți
Una dintre întrebările pe care o primesc foarte des este:
„Doamna doctor, de ce tocmai eu?”
Este o întrebare firească.
Adevărul este că ADHD nu apare din cauza lipsei de educație, a utilizării telefonului mobil sau pentru că cineva nu a fost suficient de disciplinat.
Știința ne arată că este o tulburare complexă, în care sunt implicați mai mulți factori.
-
Factori genetici și ereditari
Moștenirea genetică are un rol important. De multe ori, după ce un adult primește diagnosticul, încep să apară întrebări și despre alți membri ai familiei.
-
Dezechilibre neurochimice
Creierul persoanelor cu ADHD procesează diferit neurotransmițători precum dopamina și noradrenalina, implicați în atenție și autocontrol.
-
Dezvoltarea cerebrală atipică
Anumite regiuni cerebrale implicate în funcțiile executive se dezvoltă diferit, influențând organizarea și controlul impulsurilor.
-
Expunerea prenatală la toxine
Consumul de alcool, fumatul sau expunerea la substanțe toxice în timpul sarcinii pot crește riscul apariției ADHD.
-
Naștere prematură sau greutate mică la naștere
Aceste situații sunt asociate cu un risc ușor mai mare pentru dezvoltarea tulburării.
-
Traumatisme craniene în copilărie
În anumite cazuri, traumatismele cerebrale pot afecta dezvoltarea funcțiilor cognitive.
-
Stresul cronic în copilărie
Traumele sau mediile familiale dificile nu provoacă ADHD, însă pot accentua manifestările sale.
-
Alimentație deficitară și carențe nutriționale
Nu reprezintă cauza bolii, însă pot influența capacitatea de concentrare și nivelul de energie.
-
Factori de mediu postnatali
Expunerea la plumb și alte toxine poate afecta dezvoltarea neurologică.
-
Alte comorbidități psihice
ADHD este frecvent asociat cu anxietatea, depresia, tulburările de somn sau consumul problematic de substanțe.
Cum se diagnostichează ADHD la adulți?
Există un moment pe care îl observ aproape la fiecare evaluare.
Pacientul începe prin a-mi povesti despre prezent.
Despre facturile uitate.
Despre proiectele începute și abandonate.
Despre senzația că trebuie să depună un efort uriaș pentru lucruri care, pentru ceilalți, par firești.
Apoi îl întreb:
„Cum erați în școala primară?”
Se lasă, aproape întotdeauna, câteva secunde de liniște.
După care apar amintirile.
„Învățătoarea îi spunea mamei că sunt inteligent, dar că nu sunt atent.”
„Îmi uitam mereu caietele.”
„Vorbeam prea mult în clasă.”
În acel moment începem să reconstruim o poveste care a început cu mulți ani înainte.
Diagnosticul de ADHD nu se stabilește după un test găsit pe internet și nici după un videoclip văzut pe rețelele sociale.
Este nevoie de o evaluare psihiatrică atentă, care include istoricul simptomelor încă din copilărie, impactul lor asupra vieții actuale și excluderea altor afecțiuni ce pot produce manifestări similare.
De multe ori, pacienții îmi spun la finalul consultației:
„Pentru prima dată, cineva mi-a explicat de ce sunt așa.”
Tratamente disponibile pentru ADHD la adulți
Una dintre cele mai mari temeri pe care le întâlnesc este aceasta:
„Doamna doctor, dacă primesc diagnosticul, înseamnă că nu se mai poate face nimic?”
Din fericire, răspunsul este exact opusul.
Diagnosticul reprezintă începutul soluțiilor.
Tratamentul este adaptat fiecărei persoane și poate include:
- tratament medicamentos, atunci când este indicat;
- psihoterapie, în special terapia cognitiv-comportamentală;
- psihoeducație pentru pacient și familie;
- strategii practice de organizare;
- optimizarea somnului, activității fizice și alimentației.
Scopul nu este schimbarea personalității, ci reducerea impactului simptomelor asupra vieții de zi cu zi.
Stimularea Magnetică Transcraniană – o opțiune modernă pentru ADHD la adulți
Pe lângă tratamentele convenționale, în ultimii ani a apărut o metodă inovatoare care oferă rezultate promițătoare în managementul ADHD la adulți: stimularea magnetică transcraniană (TMS).
La cabinetul de psihiatrie PsihiMed Doca din Galați, folosim un echipament de ultimă generație pentru această terapie non-invazivă, consacrată în tratamentul depresiei și studiată tot mai intens pentru beneficiile sale în ADHD.
Procedura este nedureroasă și presupune aplicarea unor impulsuri magnetice asupra unor regiuni ale creierului implicate în atenție, organizare și controlul impulsurilor. Prin stimularea acestor zone, TMS poate contribui la îmbunătățirea concentrării și a funcțiilor executive.
Un avantaj important este că terapia nu necesită anestezie sau recuperare, iar pacienții își pot relua imediat activitățile obișnuite. De asemenea, nu produce efectele adverse sistemice asociate uneori tratamentului medicamentos.
În anumite situații, stimularea magnetică transcraniană poate reprezenta o opțiune valoroasă pentru persoanele care nu tolerează medicația sau care au nevoie de o abordare terapeutică complementară. Protocolul este stabilit individual, în urma evaluării psihiatrice, iar o ședință durează, în general, între 20 și 40 de minute.
Complicații asociate cu ADHD-ul la adulți
Atunci când rămâne nediagnosticat, ADHD-ul poate afecta multe aspecte ale vieții.
Nu pentru că persoana nu este capabilă, ci pentru că depune permanent un efort suplimentar pentru a face față provocărilor cotidiene.
În timp pot apărea:
- dificultăți profesionale;
- schimbări frecvente ale locului de muncă;
- conflicte în relațiile personale;
- probleme financiare;
- anxietate;
- depresie;
- epuizare psihică;
- stimă de sine scăzută;
- consum problematic de alcool sau alte substanțe.
Vestea bună este că aceste consecințe pot fi prevenite sau reduse atunci când diagnosticul este stabilit la timp și este urmat un plan terapeutic adecvat.
Întrebări frecvente despre ADHD la adulți
De ce mulți adulți nu știu că au ADHD?
Pentru că simptomele sunt adesea puse pe seama stresului, anxietății sau a unei presupuse lipse de organizare. În copilărie, multe persoane au fost etichetate drept „visătoare”, „neatente” sau „prea agitate”, fără ca cineva să suspecteze ADHD.
Când ar trebui să cereți ajutor?
Atunci când dificultățile de concentrare, organizare sau impulsivitatea vă afectează activitatea profesională, studiile, relațiile sau starea emoțională.
ADHD dispare la vârsta adultă?
Nu. Simptomele se pot modifica în timp, însă ADHD poate continua și la maturitate. Cu un diagnostic corect și tratament adecvat, impactul său asupra vieții poate fi redus semnificativ.
ADHD afectează inteligența?
Nu. ADHD nu are legătură cu nivelul de inteligență. Multe persoane cu ADHD au o inteligență medie, peste medie sau chiar excepțională.
ADHD-ul afectează viața profesională sau relațiile personale?
Da. Dificultățile de organizare, gestionare a timpului și impulsivitatea pot influența performanța profesională și relațiile. Cu sprijinul potrivit, aceste provocări pot fi gestionate eficient.
ADHD este mai greu de diagnosticat la femei?
Da. La femei predomină adesea simptomele de neatenție și suprasolicitare mentală, mai puțin hiperactivitatea evidentă. Din acest motiv, diagnosticul poate întârzia ani de zile.
La ce vârstă poate fi diagnosticat ADHD la adulți?
La orice vârstă, dacă simptomele au fost prezente încă din copilărie și continuă să influențeze viața de zi cu zi.
Cum pot ști că am ADHD?
Dacă vă regăsiți în simptomele descrise și observați că acestea vă afectează activitatea sau relațiile, este recomandată o evaluare realizată de un medic psihiatru.
ADHD e genetic?
Da. Componenta genetică este unul dintre cei mai importanți factori implicați în apariția ADHD.
ADHD poate fi cauzat de vaccin?
Nu. Studiile științifice desfășurate până în prezent nu au identificat nicio legătură între vaccinuri și apariția ADHD.
Concluzie
Există un moment pe care nu îl uit niciodată.
La finalul consultației, după ce discutăm și punem cap la cap toate informațiile, pacientul mă privește și spune încet:
„Doamna doctor… asta înseamnă că nu am fost leneș toată viața?”
De fiecare dată răspunsul meu este același.
„Nu. Ați avut nevoie de o explicație, nu de o etichetă.”
Cred că acesta este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le poate primi un om. Nu doar un diagnostic, ci și liniștea de a înțelege că multe dintre dificultățile cu care s-a confruntat au o explicație medicală și că există soluții.
Dacă, citind aceste rânduri, ați regăsit în propria poveste multe dintre situațiile descrise, nu înseamnă neapărat că aveți ADHD la adulți. Înseamnă însă că merită să discutați cu un medic psihiatru. Uneori, o singură consultație poate aduce răspunsuri pe care le căutați de ani de zile.
Programări: 0743 078 463
Dr. Magda Doca
Medic primar psihiatru
Certificare clinică internațională în Stimulare Magnetică Transcraniană (TMS) – The Academy of Brain Stimulation